Calmul şi mânia - exemple
by Radu Lucian Alexandru
"Exemplul 1 Viorel s-a mâniat pentru că o cunoştinţă de a sa nu a venit la timp la o întâlnire, deşi promise că nu va întârzia.
Să parcurgem în acest caz etapele Armonizării Psihice:
1. Starea resimţită era una de iritare, de enervare, de mânie – o stare specifică de suferinţă psihică, care semnaliza un raţionament greşit.
2. Evenimentul e cel descris mai sus: cunoştinţa a întârziat 20 de minute la întâlnire.
3. În acele momente Viorel avea în psihic raţionamente de genul:
a. “Nu înţeleg de ce promite dacă nu-şi poate respecta promisiunile”.
b. “Iarăşi întârzie: mereu face astfel” etc.
4. Greşelile de raţionament se pot observa foarte repede dacă identificăm raţionamentele mai profunde pe care cele înşirate mai sus le implică:
a. “Ar trebui să-şi respecte întotdeauna promisiunile”.
Aşteptarea falsă specifică este de a ne aştepta ca toţi oamenii să-şi respecte întotdeauna promisiunile pe care le fac - lucru evident imposibil: din diferite motive dependente sau independente de ei oamenii nu-şi pot respecta întotdeauna promisiunile.
Înţelegând aceasta, înţelegem şi că acest caz în care cunoştinţa întârzie este unul în care o promisiune nu a putut fi respectată – urmează să vedem mai târziu de ce.
b. “El întotdeauna întârzie dar ar trebui să nu întârzie niciodată”.
Aşteptarea falsă e evidentă: din diferite motive fiecare dintre noi întârziem mai des sau mai rar la diferite întâlniri.
Vedem astfel că raţionamentele greşite identificate la punctul 4. sunt caracterizate de aşteptări false evidente (ne aşteptăm să se întâmple lucruri imposibile) şi astfel le eliminăm pe acestea din psihic.
Odată cu eliminarea şi înlocuirea lor cu raţionamente corecte (“Oamenii întârzie uneori, iar alteori ajung la timp la întâlniri din motive dependente sau independente de ei. “) starea de mânie (enervare) vedem că dispare “ca prin minune”, nemaiavând deocamdată ce indica.
Exemplul 2 Claudiu lucrează la calculator şi i se tot blochează programele cu care lucrează.
1. Starea este aceea de iritare, enervare…
2. Evenimentul este modul de funcţionare al calculatorului.
3. Raţionamentele identificate în acel moment sunt:
- “Fir-ar să fie de calculator, iarăşi s-a blocat”.
- “Calculatorul ăsta este prost de-a binelea, eu fac tot ce trebuie şi el se tot blochează”.
4. Raţionamentele greşite profunde implicate de raţionamentele de mai sus sunt:
- “Ar trebui ca acest calculator să nu se blocheze niciodată”.
Ştim însă că din diferite motive legate mai ales de proasta folosire a calculatorului de către utilizator acesta se mai blochează din când în când.
- “Ar trebui ca eu întotdeauna să fac bine ceea ce fac: ar trebui ca eu să nu greşesc niciodată”.
Aşteptarea falsă este evidentă: omul este supus greşelii – astfel că greşeşte din când în când: conştientizând acest adevăr, e important să înveţe din ele şi să fie atent să nu le mai repete.
Exemplul 3 Anda stătea la coadă la ghişeu la o bancă şi cineva a intrat în faţă.
Fără să zică nimic, ea s-a mâniat în sinea ei din cauza faptului că oamenii nu respectă regulile…
1. Starea este de iritare, agitaţie, stres, mânie…
2. Evenimentul e cel descris mai sus.
3. În acel moment, Anda lăsa să se manifeste în psihicul ei raţionamente de genul:
a. “Ce oameni nesimţiţi: intră peste rând – să stea şi ei la coadă ca toţi ceilalţi”.
b. “De ce nu respectă şi ei regulile ca toţi ceilalţi? Dacă n-aş fi o doamnă le-aş zice câteva…” etc.
4. Raţionamentul greşit implicat de cele de mai sus este:
- “Ar trebui ca toţi oamenii întotdeauna să respecte diferitele reguli sociale (explicite sau tacite).”
Ştim că regulile nu sunt respectate întotdeauna de toţi oamenii, aşa că aşteptarea falsă pe care o avea Anda în acel moment este evidentă.
Prin starea de suferinţă psihică specifică mâniei, supraconştientul i-a semnalizat Andei că susţine în acel moment în sine (în mod explicit sau implicit) un raţionament greşit.
Acesta, odată identificat şi corectat duce la dispariţia stării de mânie.
Observaţie: Identificarea şi corectarea raţionamentului greşit identificat la punctul 4 trebuie repetată în mod conştient, de mai multe ori, în circumstanţe similare celor de mai sus (când automatismul mâniei va vrea să se manifeste de la sine), până când raţionamentul nou creat (cel corect) se transformă el însuşi într-un automatism psihic, manifestându-se în locul celui greşit de acum înainte (în circumstanţele în care înainte se manifesta cel greşit).
De aceea Armonizarea Psihică individuală cere un efort conştient îndelungat: nu se face peste noapte!
Exemplul 4 Fiind în bucătărie, mama Gabrielei i-a spus pe un ton mai răstit să fie atentă şi să amestece într-o cratiţă care era pe foc (pentru a nu i se prinde conţinutul de fundul cratiţei).
1. Starea care a apărut în acele circumstanţe era una de iritare, de mânie…
2. Circumstanţele sunt cele de mai sus.
3. În acele momente, în psihicul Gabrielei erau găzduite raţionamente de genul:
a) “Numai la mine se răsteşte”.
b) “Putea să se ducă şi singură”.
c) “Ce-mi dă mie ordine, ştiu şi singură să amestec…”.
4. Raţionamentele greşite implicate de cele de mai sus (care sunt susţinute implicit dacă cele enumerate la punctul 3 sunt susţinute în psihic, fiind de fapt rădăcina acelora) sunt de genul:
a) “Ar trebui ca niciodată să nu se răstească nimeni la mine”.
Ştim că din diferite motive, oamenii ridică din când în când vocea.
A ne aştepta să nu o facă niciodată e ca şi cum ne-am aştepta ca vaca să zboare etc. – înseamnă a susţine în psihicul nostru o aşteptare falsă (lucru semnalizat de supraconştient prin semnalul de suferinţă psihică specific stării de mânie).
b) “Ar trebui ca întotdeauna eu să fac singură toate lucrurile pe care pot să le fac singură.”
Nu întotdeauna lucrurile pe care le putem face ajungem să le şi facem.
A ne aştepta la contrariu este evident o aşteptare falsă.
c) “Ar trebui ca nimeni niciodată să nu-mi dea mie ordine”.
Oamenii fac ce vor cu limba lor şi din când în când “dau şi ordine” la alţi (din diferite motive şi în diferite circumstanţe).
Observaţie: În psihic, la un moment dat se pot manifesta deodată mai multe tipuri de raţionamente greşite: în acest caz trebuie analizate şi identificate pe rând greşelile ce le caracterizează pe fiecare.
La un moment dat putem fi siguri că în psihicul nostru nu se mai manifestă nici un raţionament greşit, doar dacă semnalul de suferinţă psihică cu diferitele sale manifestări nu se mai manifestă şi se manifestă doar semnalul de armonie (o stare de pace, linişte, relaxare, de “bine”).
După un număr de cazuri de raţionamente greşite specifice mâniei (sau orgoliului sau tristeţii etc.) identificate şi corectate, se identifică procesul general care stă în spatele oricărei manifestări a mâniei (anume, formula generală a aşteptării false specifice mâniei) şi astfel aceasta va înceta să ne mai deranjeze în mod serios.
Putem şti deci că am eliminat din psihic automatismele greşite dacă acestea nu se mai manifestă (nu ne mai deranjează) în circumstanţe în care înainte o făceau.
Exemplul 5 Corina s-a mâniat pentru că colegele ei de apartament au plecat să alerge prin parc fără să o invite să vină şi ea cu ele.
1. Starea pe care a simţit-o atunci “a fost una neplăcută”, specifică mâniei.
Prin această stare, supraconştientul o atenţiona că chiar în acel moment în psihicul ei se manifesta un raţionament greşit.
2. Circumstanţele în care semnalul mâniei a apărut au fost cele menţionate mai sus.
3. În acele momente, în psihicul Corinei se manifesta un raţionament de genul următor:
- “Colegele mele sunt nişte persoane aiurea; sunt total lipsite de bun simţ…”
4. Raţionamentul greşit implicat de raţionamentul de mai sus este următorul:
“Toţi oamenii ar trebui să aibă întotdeauna bun simţ (să se comporte aşa cum consider eu că ar trebui să se comporte)”.
Aşteptarea falsă în acest caz e evidentă: oamenii nu se comportă întotdeauna aşa cum vrem noi să o facă.
A aştepta contrariul este o dovadă de ignoranţă în ceea ce priveşte realitatea (atitudinile comportamentale ale oamenilor).
***
20. Ne vom opri aici cu exemplele în ceea ce priveşte raţionamentele greşite specifice mâniei.
21. Pe baza lor şi pe baza cunoaşterii formulei de manifestare a aşteptărilor false în general, se poate identifica cu uşurinţă care sunt greşelile de raţionament specifice în cazul diferitelor forme de manifestare ale mâniei.
22. Vedem că în ceea ce priveşte aceste aşteptări false, forma lor generală este aceeaşi: diferă doar obiectul în legătură cu care se creează aceste aşteptări false, diferă doar motivul specific (circumstanţele specifice) aduse ca argument pentru manifestarea mâniei.
23. Aceste circumstanţe specifice sunt infinit variate (“omul se poate mânia din orice”), dar nu ele sunt definitorii pentru apariţia stării de mânie, ci doar raţionamentele greşite pe care ni le formăm în legătură cu aceste circumstanţe, aşteptările false pe care le susţinem în noi (dobândite de obicei prin copiere din societate) în legătură cu natura acestor obiecte.
24. Astfel ne aşteptăm să se întâmple lucruri care sunt imposibil să se întâmple: ca toţi oamenii să se comporte aşa cum vrem noi, ca toate lucrurile să meargă de la sine (fără rezistenţe), ca starea unor obiecte să nu se deterioreze niciodată etc."
