"1. Este evident că orice sistem existenţial este supus schimbării.

2. Astfel că dacă integritatea şi armonia sa nu este întreţinută prin acţiuni specifice el se distruge în cele din urmă.

3. Legile unui sistem sunt acele acţiuni specifice efectuate de elementele sistemului pentru a-i menţine existenţa şi armonia ca şi condiţie de bază pentru atingerea celorlalte scopuri ale acelui sistem.

4. În orice sistem apar (din diferite motive) elemente perturbatoare care încalcă aceste legi, care acţionează de o manieră îndreptată spre distrugerea existenţei acelui sistem.

5. Această încălcare de lege este semnalizată de elementele semnalizatoare şi este necesară o intervenţie în forţă a elementelor apărătoare ale sistemului (ajutate sau nu de alte elemente interioare sistemului sau de sisteme exterioare) pentru a opri manifestarea elementelor perturbatoare şi a reface astfel armonia sistemului.

6. În cazul sistemului fizic acest proces este evident: existenţa unor elemente perturbatoare (interne: viruşi, bacterii, etc. sau externe: intemperii, lovituri, etc.) este semnalizată de către apariţia durerii fizice sub diferite forme.

7. Imediat ce aceasta apare ştim că ceva nu este în armonie în sistemul nostru fizic şi că trebuie să facem acţiuni specifice de refacere a acestei armonii (să ne retragem din faţa intemperiilor şi loviturilor, să ajutăm sistemul imunitar să lupte împotriva viruşilor şi bacteriilor, să mâncăm, să respirăm, să bem apă etc.).

8. Imediat ce începem să facem aceste acţiuni de refacere a armoniei, apare semnalul plăcerii fizice (cu diferitele lui forme), care se menţine până când armonia este refăcută complet.

9. Atâta timp cât această armonie se menţine, apare semnalul (starea) de bine (confort, relaxare) la nivel fizic.

10. Cu toţii ştim astfel că durerea este un semnal care indică faptul că ceva nu e în regulă şi că trebuie să acţionăm spre a identifica ce anume merge rău (care sunt elementele perturbatoare) şi apoi să le oprim manifestarea.

11. Cu toţii purtăm deci de grijă cu destul de multă atenţie sistemului nostru fizic şi suntem atenţi la semnalele lui (mai ales la cele de durere) şi suntem conştienţi că dacă noi nu o facem, nimeni nu o poate face în locul nostru (cel puţin nu la fel de bine).

12. Dar în componenţa noastră ca fiinţe nu se află numai sistemul fizic.
13. Mai avem de exemplu şi sistemul psihic!
14. Acestuia cine să îi poarte de grijă?

15. Şi acesta ne semnalizează prin semnale specifice de suferinţă (stres, agitaţie, nelinişte etc.) când în interiorul său apar elemente perturbatoare ale armoniei sale (raţionamente greşite).
16. Luăm noi în considerare această suferinţă ?


17. Începem noi imediat să încercăm să identificăm care sunt elementele perturbatoare (raţionamentele greşite) care încearcă să distrugă armonia sistemului psihic şi a celorlalte sisteme (de care acesta este legat) şi apoi să le oprim manifestarea în propriul psihic (prin înlocuirea lor cu unele corecte)?

18. Facem noi acest proces de autoobservare şi autoanaliză psihică (de vindecare psihică) necesar refacerii şi menţinerii armoniei psihice ?

19. În contextul societăţii actuale de obicei nu îl facem, deoarece nu am fost învăţaţi să o facem, deşi armonia sistemului psihic este cel puţin la fel de importantă ca cea a sistemului fizic

19.1 (cu toţii ştim că gândurile se manifestă în acţiuni, iar nişte raţionamente greşite duc bineînţeles la acţiuni greşite, aducătoare de suferinţă – de distrugere parţială sau totală a armoniei Sistemului fiinţei noastre).

20. Ştim cu siguranţă că durerea fizică indică o boală fizică, dar se pare că nu suntem la fel de convinşi că suferinţa psihică (agitaţia, neliniştea, stresul…) indică o boală psihică!

21. Şi totuşi acesta este purul adevăr!


22. Când menţinem în psihicul nostru raţionamente greşite (cum sunt de exemplu cele specifice orgoliului, mâniei, fricii, lenii, lăcomiei, tristeţii şi desfrâului) acestea sunt însoţite fiecare dintre ele de o stare specifică de suferinţă psihică (specifică mâniei sau fricii sau tristeţii etc.), care ne indică că dacă vom continua să susţinem în psihic aceste raţionamente, ne vom distruge armonia proprie sau a sistemului social şi natural din care facem parte (mânioşi sau din orgoliu ne certăm sau pornim războaie care duc la distrugerea armoniei; trişti fiind ne putem gândi să ne facem singuri rău etc.).

23. Luăm noi în mod serios în considerare acest semnal de suferinţă psihică ?

24. Dacă nu, cu atât mai rău pentru noi: el se va menţine în noi atâta timp cât menţinem în psihicul nostru raţionamente greşite şi va dispărea doar când vom renunţa să mai facem acest lucru.

25. Dacă nu le corectăm când apar, chiar dacă după o vreme raţionamentele greşite se retrag în subconştient, ele vor ieşi de acolo ori de câte ori vor fi stimulate de circumstanţe corespunzătoare.


26. Durerea şi suferinţa nu se învaţă, cu ele ne naştem.

27. Aşa cum de fiecare dată când un spin ne intră în picior simţim durere (care se menţine până scoatem spinul) la fel de fiecare dată când lăsăm să se deruleze pe scena psihicului raţionamente greşite apare imediat starea de suferinţă psihică (nelinişte, agitaţie, stres …), care nu dispare decât atunci când acele raţionamente greşite nu mai sunt menţinute în psihic.

28. Putem şti deci cu siguranţă că de fiecare dată când “nu ne simţim bine” la nivel psihic (când ne confruntăm cu vreo formă de suferinţă psihică), exact în acel moment se derulează în psihicul nostru un raţionament greşit.

29. Dacă vrem să scăpăm de el trebuie să-l analizăm şi să înţelegem care e greşeala de raţionament care îl caracterizează.

30. Imediat ce vom reuşi aceasta, vom simţi semnalul de plăcere psihică (un fel de fericire) care ne indică că am identificat un raţionament corect.

31. Iată deci, că pe cât de necesar este să avem grijă de corpul fizic, vindecându-l ori de câte ori suferă vreo vătămare (semnalizată de durere), la fel de necesar este să avem grijă şi de sistemul psihic şi să-l vindecăm ori de câte ori suferă vreo vătămare datorită prezenţei în el a vreunui raţionament greşit (semnalizat de suferinţa psihică), prin identificarea acestui raţionament greşit şi corectarea lui (eliminarea lui din psihic)."


- Extras din cartea "Etica Armoniei" - autor Radu Lucian Alexandru

0 comentarii:

Radu Lucian Alexandru