Hărnicia şi lenea
by Radu Lucian Alexandru
". Semnalele de suferinţă psihică specifice lenii pot îmbrăca forma apatiei, delăsării, plictiselii, moliciunii, moleşelii, „lipsei de chef”, ezitării, neliniştii, agitaţiei etc. şi ne semnalează prezenţa în psihic a unor raţionamente greşite specifice diferitelor forme de manifestare a lenii (a indiferenţei, nepăsării, plictiselii, trândăviei, apatiei, indolenţei, inerţiei, acediei etc.), raţionamente greşite ce constau în diferite aşteptări false:
1.1- ne aşteptăm ca armonia şi existenţa sistemului propriu şi a celor înconjurătoare să poată fi păstrată şi întărită fără ca noi să facem acţiuni specifice îndreptate în această direcţie;
1.2- ne aşteptăm să obţinem ceea ce vrem să obţinem sau să evităm ceea ce vrem să evităm fără ca noi să facem ceva în acest sens.
2. Semnalul de suferinţă psihică specific lenii apare deci atunci când avem în psihic raţionamente greşite:
2.1- care ne împiedică să acţionăm pentru (ne fac să amânăm acţiunea îndreptată înspre) refacerea sau întărirea armoniei proprii şi înconjurătoare, atunci când e evident necesar că trebuie să facem acest lucru, imediat sau cât mai curând, dacă vrem să păstrăm această armonie;
2.2- care neagă existenţa unei concordanţe între obţinerea a ceea ce vrem şi evitarea a ceea ce nu vrem şi existenţa unei acţiuni proprii îndreptate în acest sens.
3. Aceste raţionamente greşite implică existenţa în psihic a unor aşteptări false de genul:
3.1- „Ar trebui ca întotdeauna acţiunile necesare pentru păstrarea existenţei şi armoniei proprii să fie făcute de alţii (de ceilalţi).”
3.1.1 Este evident că ceilalţi de foarte multe ori nu pot şi de foarte multe ori nu vor să acţioneze în locul nostru pentru păstrarea propriei armonii.
3.1.2 A ne aştepta la contrariu e o aşteptare absurdă.
3.2- „Ar trebui ca întotdeauna să obţin ceea ce vreau sau să evit ceea ce nu vreau fără ca eu să fac ceva.”;
„Ar trebui ca toate dorinţele şi necesităţile mele întotdeauna să se satisfacă de la sine.”
4. Fiecare sistem al propriei fiinţe (din cele şapte menţionate) are nevoie de efectuarea, din partea noastră, a unor acţiuni specifice necesare pentru menţinerea armoniei lui:
4.1- cel fizic are nevoie să fie satisfăcute la timp necesităţile de hrană, hidratare, îmbrăcăminte, locuinţă etc.;
4.2- cel energetic are nevoie de mişcare pentru antrenarea energiilor din corp etc.;
4.3- cel emoţional-perceptiv-comunicaţional are nevoie de realizarea unor percepţii noi (obţinerea continuă de informaţii noi, care să reflecte schimbările continue din mediu) şi de asemenea are nevoi de realizarea unei comunicări eficiente cu celelalte sisteme din mediul său;
4.4- cel mental (cu cele patru sisteme specifice) are nevoie de corectarea raţionamentelor greşite care pot să apară în el (respectiv de menţinerea şi dezvoltarea raţionamentlor corecte), de activarea conştientului pentru analiza şi rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm etc.
5. Când nu facem aceste acţiuni la timp, supraconştientul ne semnalizează acest lucru prin semnale de suferinţă psihică specifice printre care se află şi cel specific lenii.
6. De asemenea sistemele sociale şi naturale, din care facem parte, au nevoie de acţiuni specifice, care trebuiesc efectuate la anumite momente pentru a-şi putea păstra în continuare armonia şi existenţa.
7. Dacă refuzăm sau întârziem să facem aceste acţiuni suntem atenţionaţi de supraconştient că punem în pericol armonia sistemului social şi astfel implicit a celui propriu.
8. Uneori, când e prezent semnalul suferinţei psihice specific lenii în diferitele lui forme (plictiseală, delăsare, indiferenţă etc.) putem avea impresia că în acele momente nu mai vrem să facem nimic, nu mai dorim nimic.
9. Această impresie e una falsă, creată de prezenţa în psihic a unor raţionamente greşite specifice.
10. E evident că întotdeauna (în orice moment din timp) vrem ceva şi nu vrem altceva (de obicei vrem liniştea, pacea, armonia şi nu vrem agitaţia, suferinţa, dizarmonia), atâta timp cât avem o existenţă de tip sistem.
11. Când ni se pare totuşi că nu mai vrem nimic, de fapt noi doar nu mai vrem ceva anume, (dar dacă ne analizăm cu atenţie vom vedea că ceva anume tot vrem).
12. E foarte simplu să conştientizăm acest lucru astfel: atunci când apare semnalul lenii sub forma de mai sus să înşirăm în minte toate lucrurile pe care le-am putea dori:
12.1- vom vedea astfel că la unele din ele „vibrăm” mult mai mult – pe acelea chiar le dorim în acel moment, chiar dacă puţin mai înainte aveam impresia falsă că nu mai dorim nimic.
13. Tot atunci vom încerca să conştientizăm cât mai profund şi toate acele lucrurile care nu am dori să ni se întâmple (suferinţă fizică, psihică sub diferite forme specifice etc.).
14. Dacă conştientizăm astfel ceea ce vrem şi ceea ce nu vrem, conştientizăm imediat că trebuie să facem şi acţiuni specifice care să ne apropie de obiectivele dorite şi să ne ferească de cele nedorite (de distrugerea armoniei proprii semnalată de suferinţă).
15. Dacă refuzăm sau întârziem să facem aceste acţiuni, putem fi siguri că mai devreme sau mai târziu vom obţine ceea ce nu dorim să obţinem şi nu vom obţine în nici un fel ceea ce dorim să obţinem!
16. Semnalul de suferinţă psihică specific lenii transmis de supraconştient ne atenţionează de acest lucru, ne atenţionează că e nevoie să ne corectăm raţionamentele greşite care ne împiedică să acţionăm pentru a ne atinge obiectivele pe care le dorim şi a le evita pe cele pe care nu le dorim.
17. E evident necesar, pentru aceasta, să conştientizăm contradicţia existentă între ceea ce vrem să facem şi ceea ce facem, să conştientizăm şi să corectăm aşteptarea falsă ce susţine această contradicţie.
***
18. Prezenţa în propriul psihic a raţionamentelor greşite specifice lenii este însoţită de cele mai multe ori de prezenţa în acelaşi timp a unor raţionamente greşite specifice indecizie sau revoltei.
19. Despre ambele am mai vorbit, dar în cele ce urmează vom mai insista puţin asupra indeciziei.
20. Ea poate să apară în psihicul nostru doar dacă nu avem în acesta, clar stabilite în mod conştient, obiectivele pe care vrem să le atingem pe termen lung, respectiv pe termen scurt.
21. E imperios necesar ca obiectivele pe termen lung să fie în primul rând în acord cu toate manifestările Idealurilor, Porţilor şi Eticii Armoniei ce definesc starea de armonie a sistemul existenţial-filozofic:
21.1- iubirea necondiţionată şi manifestarea binelui pentru toate fiinţele (a fraternităţii universale autentice) prin respectarea drepturilor fundamentale ale fiecăreia dintre ele (dreptul la viaţă armoniasă; la manifestare creativă; la libertate de conştiinţă etc.) şi a unicităţii şi diversităţii lor;
21.2- întărirea dreptăţii şi armoniei în Sistem, precum şi a forţei de manifestare a acestuia;
21.3- creşterea şi afirmarea în noi şi în cei din jur a cunoaşterii şi adevărului (sincerităţii);
21.4- afirmarea unei atitudini îndrepate cu fermitate înspre educaţie, cercetare şi creaţie continuă şi spre manifestarea frumosului sub toate formele lui;
21.5- conştientizarea şi asumarea datoriilor ce ne revin ca membrii ai Sistemului: asumarea individuală a responsabilităţii pentru bunul mers al acestuia, prin parcurgerea hotărâtă a proceselor de Individualizare şi Maturizare Psihică ;
21.6- asumarea unei atitudini prevăzătoare şi de cumpătate îndreptată necondiţionat spre unitate şi libertate, prin dezvoltarea capacităţii de comunicare trans-culturală, prin asumarea relativităţii cunoaşterii fiinţiale (a imposibilităţii unei cunoaşteri absolute, de esenţă a existenţei) echilibrată de deschiderea nelimitată spre cunoaşterea universală (formală, utilitară a realităţii) şi prin refuzarea susţinerii în noi a oricăror credinţe dogmatice, a fanatismelor, a prejudecăţilor etc.;
21.7- stabilirea fermă a unei dorinţe de perfecţionare şi dezvoltare continuă pe toate planurile fiinţei (îndreptată spre Absolut);
21.8- etc.
22. În direcţia realizării acestor Idealuri ne putem stabili obiective concrete, clare pe care ni le propunem să le realizăm pe termen lung (pe durata a zeci de ani) şi în cadrul lor (sau pentru realizarea lor), obiective concrete necesare a fi atinse pe termen scurt.
23. Dacă facem această muncă de conştientizare a propriilor dorinţe, după ce am corectat raţionamentele greşite specifice sistemului mental existenţial - filozofic (dogmatismele şi non-idealurile), atunci indecizia nu mai poate să apară în noi – nu vom mai ezita deloc din acel moment în legătură cu ceea ce ar fi de făcut la un moment dat:
23.1- cele ce ne ajută la apropierea de obiectivele pe care ni le-am propus pe termen lung şi scurt (îndreptate înspre armonizarea superioară a sistemului) le vom face;
23.2- ceea ce nu ne ajută la atingerea acestor obiective nu vom face.
24. Indecizia poate să apară doar în cazul celor ce încă mai susţin în ei dogmatisme şi non-idealuri şi de asemenea nu au stabilite obiective clar delimitate şi realiste pe care să le atingă pe termen lung şi scurt (cele pe termen scurt sunt cele care ne ajută la realizarea obiectivelor pe termen lung, iar acestea la rândul lor e necesar cum am mai precizat să fie concretizări ale Idealurilor, Porţilor şi Eticii Armoniei).
***
25. Să vorbim acum puţin şi despre plictiseală, ca formă de manifestare a lenii.
26. Conform DEX aceasta este o „uşoară depresie morală provocată de singurătate, lipsa de ocupaţie, de o ocupaţie neatrăgătoare, de monotonie”.
27. Conştientizăm astfel că semnalul suferinţei psihice specific plictiselii ne semnalizează că avem în propriul psihic raţionamente greşite care:
27.1- ne împiedică să comunicăm, ne fac să ne izolăm (ne împiedică deci să satisfacem o nevoie a sistemului emoţional - perceptiv –comunicativ);
27.2- ne împiedică să realizăm acţiuni specifice necesare pentru păstrarea şi întărirea armoniei unui sistem (se manifestă sub forma prezenţei non-idealurilor);
27.3- ne fac să realizăm acţiuni îndreptate înspre distrugerea armoniei unui sistem (care ne abat de la obiectivele noastre îndreptate înspre armonizarea superioară a sistemului);
27.4- ne determină să facem acţiuni care ne împiedică să avem cât mai des acces la percepţii şi informaţii noi, necesare pentru adaptarea la schimbarea necontenită care are loc în Sistem (nevoie a sistemului emoţional – comunicativ – perceptiv).
27.4- etc.
28. Deci, prin susţinerea în psihic a unor raţionamente corecte - îndreptate înspre comunicare şi perceperea de senzaţii şi informaţii noi, înspre realizarea în cadrul sistemului a idealurilor şi a acţiunilor îndreptate înspre armonizarea lui superioară – semnalul de suferinţă psihică specific plictiselii dispare negreşit.
29. El semnalează aşteptări false de genul:
29.1- „Ar trebui ca eu să nu fiu nevoit niciodată să fac nici o acţiune specifică pentru a-mi satisface nevoile de comunicare (să caut şi să întreţin prietenii) respectiv de percepţii noi (să călătoresc, să studiez, să mă informez în legătură cu starea sistemului la un moment dat etc.)”.
29.1.1 Nimeni nu poate satisface aceste nevoi în locul nostru.
29.1.2 Evident, a ne aştepta la contrariu e a susţine în noi o aşteptare absurdă.
29.2- „Ar trebui ca niciodată să nu fie nevoie să fac nici o acţiune specifică pentru a-mi întări şi menţine armonia şi existenţa sistemului propriu.”
29.2.1 Cum am mai precizat, identificarea şi corectarea acestor aşteptări false duce automat la dispariţia semnalului ce le indica prezenţa (a semnalului de suferinţă psihică specific plictiselii).
***
30. Lenea, cu diferitele ei forme de manifestare (indecizie, plictiseală, delăsare etc.), este favorizată să apară dacă susţinem în noi raţionamente greşite specifice non-idealurilor:
30.1- indiferenţa şi lipsa asumării unei responsabilităţi faţă de bunul mers al Sistemului;
30.2- menţinerea în noi a unei atitudini de nesinceritate cu ceilalţi (ceea ce împiedecă ulterior comunicarea – vom fi evitaţi de ceilalţi - şi duce astfel la apariţia plictiselii);
30.3- menţinerea unei atitudini de distrugere neconstructivă şi de anarhie (concretizată în revolte specifice lenii);
30.4- susţinerea unor atitudini de ignoranţă („Nu ştiu şi nici nu mă interesează…” etc. – ceea ce împiedică accesul la informaţii şi percepţii noi);
30.5- etc.
31. De asemenea, prezenţa în psihic a unor raţionamente greşite specifice lenii (lipsa stabilirii unor obiective clare şi precise, bineînţeles cât mai realiste şi mai adaptate momentului, îndreptate înspre realizarea Idealurilor, Porţilor şi Eticii Armoniei) favorizează apariţia şi menţinerea în psihic a unor depresii specifice tristeţii.
32. Mai e de precizat în continuare că nu trebuie să confundăm lenea (starea de agitaţie, nelinişte, plictiseală, indecizie etc.) cu odihna (cu starea de relaxare, linişte, pace etc.), necesară pentru refacerea sistemelor propriei fiinţe după o activitate intensă sau mai puţin intensă desfăşurată de acestea.
33. Odihna este necesară periodic pentru refacerea sistemelor, dar lenea nu e necesară niciodată pentru buna lor funcţionare.
34. E necesar ca acţiunile îndreptate înspre obiectivele stabilite de noi, spre a fi urmărite ca manifestări concrete ale Idealurilor, să fie întrerupte periodic de intervale de odihnă care să dureze doar atât cât e necesar pentru refacerea fizică, energetică, emoţională şi mentală a propriului sistem (altfel, odihna poate degenera pe nesimţite în lene deşi e evident că acestea, după cum am văzut, nu pot fi confundate de o conştiinţă lucidă)."
***
