Automatismele psihice
by Radu Lucian Alexandru
"1. Ce este un automatism psihic ?
2. Ca să ne lămurim, să dăm mai întâi câteva exemple de automatisme: scrisul, vorbitul, mersul pe bicicletă, legatul şireturilor, mersul, condusul maşinii, etc.
3. Acestea sunt automatisme psihice legate de fizic şi studiindu-le pe acestea vom înţelege şi mecanismul unor automatisme psihice legate de exemplu de comportament cum sunt: orgoliul, mânia, frica, tristeţea, lenea, lăcomia, desfrâul.
4. Vedem astfel că de exemplu în cazul scrisului sau al vorbitului intervenţia masivă a conştientului este necesară doar atunci când le construim pe acestea în noi.
5. Când învăţăm fiecare literă sau cuvânt, trebuie să fim atenţi la cum se desenează sau se pronunţă, apoi e necesară atenţia conştientă pentru a le repeta de cât mai multe ori până le memorăm (se întăresc în subconştient).
6. Dar după ce acest proces se realizează, intervenţia conştiinţei mai este necesară doar pentru a le declanşa (ba chiar de multe ori nici atunci), sau a le modifica pe acestea, în rest automatismele psihice specifice vorbirii şi scrierii desfăşurându-se în mod automat fără să mai fie nevoie ca noi să fim atenţi la fiecare literă sau cuvânt pe care îl pronunţăm.
7. Acum de exemplu, dacă începeţi să scrieţi ceva, veţi vedea că stiloul “merge de la sine”, că nu mai trebuie să fiţi conştienţi cum să scrieţi, ci doar ce să scrieţi (şi câteodată nici asta).
8. Scrisul a devenit un automatism.
9. La fel este de exemplu şi cu învăţatul mersului pe bicicletă sau al condusului maşinii.
10. Până în momentul când aceste automatisme nu sunt încă formate, e necesară atenţia conştientului pentru a învăţa ce să facă şi apoi pentru a repeta de cât mai multe ori procesul educaţional până când se crează automatismul specific.
11. Cu fiecare repetare conştientă sau semiconştientă (automată) efectuată, aceste automatisme psihice (cărora le este asociat un raţionament specific) se întăresc din ce în ce mai mult în psihic.
11. Cum am mai precizat, activarea manifestării automatismelor psihice se poate face de către conştient sau de către diferite circumstanţe cu care acel automatism este asociat (vorbim în acest caz de o activare automată).
12. În acest mod omul tot asimilează (la început prin atenţie conştientă şi repetare) astfel de automatisme psihice, astfel încât la un moment dat ajunge să-şi formeze automatisme psihice (răspunsuri automate) la majoritatea stimulilor care se repetă în câmpul său perceptiv şi atâta timp cât este menţinut în mediul “familial” (cu a căror stimuli este familiarizat) el ajunge să funcţioneze “pe pilot automat” (automatismele se activează automat în funcţie de circumstanţe).
13. Despre acest om se poate spune într-un fel că este “adormit”, în sensul că nu mai este atent la ce face, ci “se lasă dus de val”.
14. Automatismele psihice legate de comportament (cum sunt cele specifice mâniei, orgoliului, tristeţii etc.) au acelaşi mecanism de formare.
15. Anumite raţionamente specifice sunt asociate prin repetare cu anumite circumstanţe şi conjuncturi ca apoi la reapariţia acelor circumstanţe sau a unora similare lor raţionamentele asociate cu ele să tindă să se manifeste automat (şi de multe ori chiar reuşind acest lucru).
16. De exemplu să presupunem că circumstanţelor în care cineva ne calomniază asociem, copii fiind (prin imitarea - copierea raţionamentelor specifice societăţii în care creştem) un raţionament specific orgoliului şi mâniei (care spune de exemplu că “celălalt e un idiot şi că cineva ar trebui să-i dea o palmă să-i închidă gura…”).
17. Prin repetarea acestui raţionament şi a circumstanţelor în care el apare, încetul cu încetul, el se transformă într-un automatism psihic care atunci când este destul de bine înrădăcinat în subconştient se va manifesta automat atunci când vor apare circumstanţele cu care a fost asociat (calomnierea) în trecut.
18. Ne creăm prin copierea din societate automatisme specifice “iubirii” (de ex. iubim doar pe cei ce ne laudă), tristeţii (ne întristăm de exemplu pentru că nu suntem „apreciaţi la justa valoare”) etc.
19. Astfel, se ajunge la situaţia ca la un moment dat să avem astfel de automatisme formate pentru majoritatea circumstanţelor cu care ne confruntăm şi când ne întâlnim cu ele intrăm pe “pilot automat”.
20. Ne lăsăm astfel purtaţi de circumstanţe, ca o barca fără căpitan lăsată în voia valurilor: cineva ne calomniază – automatismul orgoliului şi mâniei se activează şi se manifestă în mod specific, apoi cineva vine şi ne spune că întradevăr noi am avut dreptate şi că celălalt e un idiot – se activează automatismul “iubirii”, apoi ne ducem la o întâlnire dar cel cu care trebuia să ne întâlnim nu vine şi nici nu ne anunţă acest lucru şi astfel imediat se activează în noi automatismul mental al tristeţii, etc.
21. Circumstanţele ajung astfel să ne controleze în mod absolut viaţa – ele declanşează în noi automatisme psihice cognitive şi comportamentale fără să fie necesară pentru manifestarea acestora intervenţia conştientului.
22. Astfel trăim în trecut: dăm răspunsuri vechi, învăţate pe de rost, unor stimuli noi – nu ne adaptăm prezentului şi astfel suferim.
23. E necesară deci o prezenţă mai marcantă a conştientului, care să apară la confruntarea cu fiecare circumstanţă spre a o analiza cu atenţie, pentru a putea apoi să hotărască dacă este cazul să lase sau să nu lase să se manifeste în psihic un automatism sau altul.
24. Conştientul are această putere, dar ce păcat că nu o prea foloseşte.
25. El trebuie să intervină în forţă şi să nu mai lase automatismele să se declanşeze automat, ci să analizeze noile circumstanţe cu atenţie şi abia apoi să hotărască dacă va lăsa parţial sau total vre-un automatism să se manifeste prin el.
26. E necesar deci ca Conştientul să se menţină cât mai mult cu putinţă într-o stare permanentă de alertă percepţie.
27. Această stare se dezvoltă şi devine şi ea un automatism dacă este des folosită – astfel că doar atunci când ea devine un reflex putem spune că suntem conştienţi de ceea ce ne înconjoară (în acel moment şi în acel loc).
28. Dezvoltând această stare de alertă percepţie a conştiinţei e necesar apoi să analizăm la sânge automatismele mentale (raţionamentele) pe care le avem în psihic, pentru a vedea dacă ele sunt corecte sau greşite: dacă ne produc fericire sau suferinţă prin manifestarea lor.
29. Astfel, la o analiză mai atentă a unor raţionamente cum sunt cele specifice orgoliului, mâniei, fricii, tristeţii, etc., care se manifestă în psihicul nostru ca nişte automatisme psihice, vom vedea că de fapt aceste raţionamente sunt greşite (lăsându-le să se manifeste ne vor distruge armonia) şi nu e chiar deloc indicat a le lăsa să se mai manifeste pe viitor (indiferent de circumstanţe).
30. Identificând prin analiză constantă greşeala de raţionament ce le caracterizează le eliminăm înlocuindu-le astfel cu raţionamente corecte.
31. După aceea e necesar ca aceste raţionamente corecte să fie manifestate cât mai des în legătură cu circumstanţele care înainte declanşau raţionamentele greşite.
32. Astfel (prin repetare conştientă), ele se transformă în automatisme, care însă de data aceasta ne sunt favorabile (ne feresc de suferinţă).
33. Acest proces de repetare a raţionamentului corect este vital în procesul de formare a noului automatism.
34. Pentru această repetare este bineînţeles nevoie de atenţie conştientă, care să repereze circumstanţele care de obicei declanşau automatismele greşite şi să nu le mai lase pe acestea să se mai manifeste, ci dimpotrivă să sprijine manifestarea în acele circumstanţe a raţionamentelor corecte.
35. E nevoie deci de un efort conştient susţinut pentru a duce la bun sfârşit acest proces de corectare a raţionamentelor greşite prezente în psihic.
36. Nu este suficientă o singură conştientizare a greşelilor de raţionament, ci această conştientizare trebuie să fie repetată şi iarăşi repetată până când automatismul greşit este eliminat total din psihic şi înlocuit cu unul corect.
37. De exemplu, să presupunem că, în urma demersului specific procesului de Armonizare Psihică Cognitivă pe care îl vom detalia mai încolo, cititorul va identifica care este greşeala de gândire specifică mâniei, dar pentru a înlătura total mânia din psihicul său este necesară o repetare conştientă a raţionamentului corect de fiecare dată (începând din acel moment) când se manifestă circumstanţele exterioare asimilate în trecut (prin copiere din societate) cu automatismul mâniei.
38. Repetiţia e mama învăţăturii: fără această repetare a raţionamentului corect, făcută în mod conştient, Armonizarea Psihică nu va avea un efect prea mare.
39. Acest proces nu este o joacă, ci presupune un demers conştient care cere mult efort.
40. Doar cei dispuşi să facă acest efort (de analiză constantă a tuturor automatismelor pe care le au în psihic, pentru a le elimina pe cele greşite) se vor putea bucura de rezultate: dispariţia din ei a raţionamentelor greşite (provocatoare de suferinţă) cum sunt cele specifice orgoliului, mâniei etc. şi dobândirea astfel a unei stări de armonie psihică caracterizată de prezenţa unor raţionamente corecte cum sunt cele specifice: smereniei, calmului, curajului, detaşării, cumpătării, hărniciei, sincerităţii, etc."
