Legătura supraconştient – conştient
by Radu Lucian Alexandru
"1. Supraconştientul este acea instanţă psihică, acea “Voce a Conştiinţei”, care este capabilă să sezizeze rularea în psihic, la un moment dat, a unor raţionamente greşite (unul sau mai multe)
1.1 şi care apoi ne semnalizează acest lucru prin transmiterea (în acelaşi timp în care se derulează raţionamentul greşit) în psihic a semnalului de suferinţă psihică (stres, nelinişti, agitaţie, stare de “rău interior” etc.) sub forme specifice fiecărui tip de raţionament greşit.
2. Astfel una este suferinţa psihică specifică orgoliului (mândriei, vanităţii), alta cea specifică mâniei, alta cea specifică fricii, sau tristeţii etc., dar toate pot fi caracterizate ca fiind un fel de stări “de rău”, de agitaţie, de stres, de nelinişte, etc. psihică.
3. Cum ştie Supraconştientul că un raţionament este greşit?
4. La fel cum ştie sistemul nervos vegetativ (al corpului fizic) că o lovitură, o tăietură sau o arsură nu sunt bune pentru sistemul fizic (pot duce la distrugerea lui) şi astfel când le percepe transmite semnale de durere specifice, care pot fi ascultate sau nu de sistemul nervos central (echivalentul conştientului din psihic).
5. Şi aşa cum această durere nu se învaţă, ci se simte chiar de prima dată când ne confruntăm cu stimulul perturbator (lovitură, foc etc.), la fel suferinţa psihică nu este un produs social (nu se învaţă).
6. Ea se manifestă în mod spontan şi imediat ce un raţionament greşit este prezent în psihicul nostru.
7. Cu alte cuvinte, Supraconştientul ştie chiar dinainte de a fi formate raţionamentele care sunt corecte şi care sunt greşite.
8. Aceste raţionamente sunt construite de Conştient pe baza semnalelor venite de la Supraconştient.
9. Acesta este ca un profesor care nu îl învaţă pe elev ce să gândească, ci doar îl îndeamnă să gândească!
10. Apoi atunci când gândeşte corect îl stimulează (prin semnalul de fericire, de armonie – printr-o „notă bună”) să continue să o facă, iar când gândeşte greşit îl atenţionează (prin semnalul de suferinţă – printr-o „lovitură în palmă” sau printr-o „notă mică”) să se oprescă şi să-şi corecteze greşelile de raţionament.
11. Cu alte cuvinte, elevul învaţă singur fiind doar ghidat (nu învăţat) de profesorul său – nu i se dă “mură în gură”, ci este doar stimulat spre a învăţa singur (prin mecanismele specifice precizate mai sus).
12. Semnalele primite de la „profesor” (Supraconştient) arată „elevului” (Conştientului) cât de bine a învăţat, cât de bine se integrează în armonia sistemelor din care face parte (în ce măsură acţionează pentru menţinerea existenţei acestora).
13. „Nota” primită (semnalul primit) e doar rezultatul hărniciei „elevului” (al conştientului).
14. Deci cauza imediată (directă) a apariţiei în psihic a semnalului de suferinţă psihică sau de fericire este doar conştientul propriu:
14.1- suferinţa apare dacă susţinem în psihic raţionamente greşite;
14.2- fericirea e prezentă atâta timp cât durează procesul de corectare a acestora sau de dezvoltare de noi raţionamente corecte pe baza celor existente deja;
14.3– starea de bine, de armonie (nici suferinţă, nici fericire) e prezentă în restul timpului.
15. Deci cauza cea mai importantă a suferinţei sau fericirii noastre psihice este doar munca propriului conştient – dacă creează susţine şi dezvoltă în propriul psihic raţionamente corecte sau dimpotrivă greşite.
16. Prin urmare dacă raţionăm corect tot timpul suferinţa psihică nu are nici un motiv să apară.
17. Ea apare doar pentru a ne anunţa când gândim greşit.
18. Acesta este deci şi semnalul care ne arată când trebuie să începem să ne autoanalizăm raţionamentele pe care le avem la un moment dat: când e prezentă în psihic suferinţa psihică.
19. Când apare deci aceasta putem fi siguri că exact în acel moment în psihicul nostru se manifestă unul sau mai multe raţionamente greşite (automatisme psihice negative), şi prin urmare e recomandabil să începem imediat să analizăm raţionamentele pe care le susţinem în noi în acel moment, spre a le identifica pe cele greşite dintre ele şi apoi a înţelege în ce constă greşeala de raţionament ce le caracterizează pe acestea."
