Activarea Conştientului
by Radu Lucian Alexandru
"1. După cum am mai precizat, din diferite cauze, modurile de gândire pe care le are o fiinţă umană la un moment dat sunt în majoritatea lor copiate fără analiză din mediul cultural al societăţii în care au crescut.
2. Societatea (familia, prietenii, colegii etc.) îi spune copilului ce şi cum să gândească vis – a – vis de diferite circumstanţe, lui revenindu-i doar sarcina de a copia aceste moduri de gândire specifice societăţii (nici nu prea e încurajat să facă altfel).
3. Singura problemă în acest proces de creare a automatismelor mentale specifice unei persoane este că raţionamentele pe care societatea le prezintă spre adoptare (copiere) copilului în formare sunt multe dintre ele greşite (societatea actuală aprobă mânia, orgoliul, tristeţea, dogmatismul, multe din comportamentele non-idealiste etc.).
4. Astfel că, fără ca acesta să realizeze, la un moment dat, manifestă aceste raţionamente greşite preluate din societate în mod automat, din “instinct de turmă” (doar pentru că aşa fac şi ceilalţi şi nu neapărat pentru că el ar fi observat după o analiză profundă că aceste raţionamente ar fi corecte – i-ar fi utile şi folositoare cu adevărat pentru mărirea armoniei proprii).
5. Prin continua lor repetare şi folosire, automatismele greşite, preluate automat din societate de către individ, devin din ce în ce mai puternice, se întipăresc tot mai profund în subconştient iar în momentul când apar circumstanţele în legătură cu care s-au format (sau altele similare) ele au tendinţa de a se manifesta fără a mai fi necesară intervenţia sau aprobarea conştientului pentru aceasta.
6. Se ajunge astfel la un moment nefast când individul îşi creează automatisme mentale de răspuns pentru marea majoritate a circumstanţelor cu care se confruntă de obicei şi atunci el intră pe pilot automat: atâta timp cât se confruntă cu aceste circumstanţe familiare (sau cu altele similare), programele mentale devenite automatisme se derulează automat una după alta.
7. În acest moment, conştientul se poate spune că „intră în adormire” şi avem de-a face mai mult sau mai puţin cu un mecanism automat care dă iarăşi şi iarăşi aceleaşi răspunsuri la circumstanţe similare!
8. Putem spune că oarecum avem de-a face cu un “robot uman” a căror răspunsuri stereotipice au fost programate de societatea în care acesta s-a format!
9. De aceea se constată uneori faptul că copiii sunt mai conştienţi decît oamenii maturi (fizic).
10. Aceştia (adulţii) sunt deja „programaţi” şi astfel dau răspunsuri stereotipice, mai mult sau mai puţin potrivite circumstanţelor noi cu care se confruntă
11. Din acest motiv majoritatea adulţilor (maturi fizic dar imaturi psihic) cu cât înaintează în vârstă se adaptează tot mai greu noilor circumstanţe – ei devin tot mai „adormiţi” – se lasă tot mai mult „pe pilot automat” (în grija automatismelor pe care şi le-au format mai ales în tinereţe şi le-au întărit apoi prin continua lor repetare).
12. Copiii în schimb au conştiinţa mai activă, mai atentă deoarece nu au încă răspunsuri pregătite dinainte la diferite circumstanţe sau dacă le au nu sunt încă destul de întărite pentru a se manifesta automat.
13. Dar această situaţie nu ţine prea mult pentru că au grijă părinţii: încep să le tot repete cum să se comporte şi ce să gândească (“Tu eşti de naţionalitatea X şi cel de naţionalitatea Z ţi-e duşman; tu ai religia C şi crezi necondiţionat în W; dacă Y te înjură să te mânii şi să-i răspunzi “urât”!” etc.) şi făcând presiuni asupra copiilor, aceştia încep să asimileze mai mult sau mai puţin forţat modurile de gândire şi credinţele specifice societăţii în care cresc.
14. Până la atingerea maturităţii fizice vor fi programaţi complet şi vor fi „roboţi” gata să se manifeste ca atare!
15. Care este însă rolul conştiinţei individului în acest proces de robotizare, de programare a mentalului?
16. Fără îndoială este unul major: fără aportul implicit sau tacit al conştiinţei acest proces nu ar putea avea loc!
17. Este deci important să reţinem faptul că conştiinţa este neapărat a fi prezentă atunci când se ia contact prima dată cu nişte circumstanţe şi cu modurile de gândire propuse ca răspuns la acele circumstanţe.
18. De asemenea, e necesar să fie prezentă pentru a repeta aceste moduri de gândire (raţionamente), până când ele se vor întipări cât mai bine în subconştient.
19. După acest efort de atenţie şi conştientizare, necesar pentru crearea automatismului, intervenţia conştientului (de exemplu pentru a-l declanşa) nu mai e neapărat necesară.
20. Intervenţia lui este însă necesară pentru distrugerea unui vechi automatism (dacă acest lucru se doreşte) şi va trebui să fie de durată: e necesară conştientizarea noului raţionament, apoi repetarea lui de câteva ori până se automatizează.
21. Vedem astfel că atunci când învăţăm să scriem, să mergem cu bicicleta, să conducem etc. e necesară prezenţa Conştientului pentru a conştientiza fiecare etapă a procesului în parte (literă, mişcare, etc.), apoi pentru a le repeta în mod deliberat de câteva ori (de multe ori).
22. Când acestea sunt asimilate de subconştient, pentru derularea lor, nu mai e necesară intervenţia conştientului.
23. La fel este şi când învăţăm ce să gândim (cum să reacţionăm) în anumite circumstanţe: în acele momente e nevoie de prezenţa conştientului!
24. Problema e că atunci când suntem copii ni se oferă de obicei o singură variantă de raţionament (cea specifică societăţii în care creştem) referitor la anumite circumstanţe şi cum nu avem de unde alege (nu cunoaştem alte variante şi nici nu avem experienţă suficientă pentru a identifica noi altele), ne mulţumim cu ce primim.
25. Apoi, suntem puşi de societate să repetăm aceste raţionamente şi o facem pentru că altfel suntem pedepsiţi (explicit sau tacit).
26. Astfel adoptăm, conştienţi fiind, în mod explicit sau tacit automatismele specifice societăţii în care creştem.
27. E nevoie deci de prezenţa explicită sau tacită a conştientului când adoptăm un nou raţionament (comportament, acţiune)!
28. Acest lucru e bine să îl reţinem.
29. Conştientul creează diferitele noastre moduri de gândire (care se manifestă actualmente ca automatisme mentale), dar tot el le poate şi distruge, creând altele pentru aceleaşi circumstanţe în care înainte se manifestau automatismele vechi.
30. Acest conştient este instanţa psihică care are capacitatea de analiză, de discernământ, de alegere între două sau mai multe variante.
31. Prin alegerile pe care el le face (prin procesul menţionat mai sus) el poate crea sau distruge diferitele moduri de gândire (legate de credinţă, religie, economie, comportamentul social etc.) pe care le avem la un moment dat.
32. Doar el poate face acest lucru.
33. Trebuie deci să facem distincţie clară între conştient (instanţă care analizează, discerne la un moment dat în funcţie de informaţiile prezente atunci) şi subconştient (diferite răspunsuri, moduri de gândire alese de conştient şi întărite de acesta prin repetarea lor).
34. Conştientul creează şi distruge modurile de gândire (raţionamentele pe care le avem la un moment dat).
35. El este singurul care poate face aceasta.
36. Date fiind acestea şi dat fiind şi faptul că noi funcţionăm în majoritatea timpului pe “pilot automat”, cu conştiinţa inactivă (sau foarte puţin activă), primul pas esenţialmente necesar pentru a face posibilă parcurgerea procesului de Armonizare Psihică este de a ne activa conştientul
36.1- de a ne decupla de pe „pilot automat” şi astfel a pune conştientul să analizeze modurile de gândire care înainte se derulau automat, pentru a vedea dacă ne sunt într-adevăr utile (vom putea face aceasta folosind cheile Armonizării Psihice).
37. Conştientul este deci instanţa psihică responsabilă de crearea diverselor noastre moduri de gândire (raţionamentelor corecte sau greşite).
38. Procesul prin care conştientul se inactivează lăsând conducerea psihicului pe seama automatismelor mentale pe care le-a creat îl putem numi “adormire” sau “identificare”.
39. Adormire deoarece el atunci se inactivează ca instanţă de analiză şi discriminare actualizată a noilor circumstanţe şi identificare deoarece se poate spune într-un fel că în procesul adormirii creatorul raţionamentelor (conştientul) se identifică cu creaţiile sale (cu raţionamentele sale).
40. E ca şi cum un poet ar crede despre sine că este poeziile sale, sau un pictor că este tablourile sale sau un sculptor că este sculpturile sale.
41. Aceştia, în anumite circumstanţe, creează anumite tablouri, poezii, sculpturi pe care le pot folosi şi ulterior când vor să transmită un mesaj identic sau similar cu cel pe care l-au avut în vedere atunci când au creat pentru prima dată operele lor.
42. Problema identificării apare atunci când creatorul încetează să mai creeze şi la noile circumstanţe (care apar tot timpul) el tot aduce spre exprimare aceste vechi tablouri, poezii, sculpturi indiferent dacă ele se mai potrivesc sau nu la noile circumstanţe.
43. Identitatea creatorului e dată de faptul de a crea, menirea lui este aceea de a fi un continuu creator ce creează noi răspunsuri la noi circumstanţe.
44. Dacă lăsăm conştiinţa să adoarmă, să se identifice, atunci intrăm pe “pilot automat” şi nu ne mai adoptăm optim circumstanţelor.
45. Semnalele transmise de supraconştient sunt menite a trezi şi activa conştiinţa pentru a se adapta noilor circumstanţe!
***
46. Prin urmare e absolut necesară o “trezire” a conştientului sau o “detaşare” a lui de creaţiile sale.
47. Conştientul trebuie să se detaşeze de vechile lui creaţii (automatisme mentale), să se depărteze de ele şi să le privească puţin mai de departe pentru a putea astfel vedea dacă se mai potrivesc noilor circumstanţe sau dacă s-au potrivit vreodată circumstanţelor pentru care au fost create.
48. Prin acest proces de “trezire” sau de “detaşare” conştientul începe să se manifeste cu putere, conştientizând un adevăr pe care de altfel îl ştia, anume că el este distinct de gândurile şi raţionamentele pe care le-a creat, că el le-a creat şi el le poate distruge dacă nu-i mai sunt pe plac!
49. Până când conştientul nu se “trezeşte” sau nu se detaşează de creaţiile sale, până când nu decuplează psihicul de pe pilot automat, Armonizarea Psihică nu poate avea loc deoarece ea implică în mod necesar prezenţa activă a conştientului - trezirea lui!"
