Hotărârea şi indecizia
by Radu Lucian Alexandru
"1. Indecizia este strâns legată de menţinerea unor obsesii în psihicul nostru.
2. În momentul când apare o schimbare, noi trebuie să ne adaptăm imediat - în momentul când începe să se manifeste un element perturbator acesta trebuie cât mai degrabă eliminat dacă dorim să nu mărim stricăciunile făcute de acesta în sistem.
3. Cu cât suntem mai nehotărâţi, mai indecişi, cu atât prelungim timpul de reacţie, de refacere a armoniei distruse şi mărim astfel dizarmonia.
4. Starea specifică indeciziei, nehotărârii este deci şi ea un semnal de alarmă, o formă specifică a suferinţei psihice – şi apare în noi doar atunci când ezităm să luăm hotărârea de a acţiona în timp ce elementele perturbatoare îşi continuă distrugerea – atunci când acţiunea se impune imediat ca necesară şi noi nu o facem (de exemplu, cineva ne loveşte cu o bâtă şi noi încă suntem indecişi dacă să ne apărăm sau nu - în condiţiile în care am putea face acest lucru dacă am dori).
5. Indecizia ca semnal de alarmă ne indică faptul că în acel moment avem în psihic unul sau mai multe raţionamente greşite, caracterizate prin diferite aşteptări false, specifice şi obsesiei de altfel – ne aşteptăm ca altcineva să facă acţiuni pe care doar noi le putem face – ne aşteptăm ca absolut toate acţiunile noastre să ducă doar la o mai mare armonie şi ne e frică astfel să nu greşim etc.
6. Observaţie: nu trebuie să ne grăbim în alegeri - prevederea şi analiza atentă a acţiunilor de urmat este necesară dar de greşeli nu ne putem feri în totalitate.
7. Deci o să mai şi greşim şi probabil nu de puţine ori – oricum important este să învăţăm din aceste greşeli şi să nu le mai repetăm.
8. Pentru a micşora timpul de nehotărâre, de indecizie (şi deci şi timpul de manifestare a semnalului de suferinţă specifică ei) e necesară o analiză profundă şi conştientă pe care să o derulăm chiar din primul moment când apare indecizia, pentru a identifica informaţiile de care avem nevoie pentru a lua o hotărâre corectă (îndreptată spre armonie).
9. Indecizia, nehotărârea, cu obsesia corespunzătoare ei se poate prelungi doar dacă tot amânăm să analizăm elementul (situaţia, starea) în legătură cu care se impune să luăm o hotărâre.
10. Atenţie însă: această amânare nu rezolvă problema, ci doar o amână, prelungind inutil suferinţa specifică stării de nehotărâre (agitaţie, nelinişte, stres..) care însoţeşte raţionamentele greşite care ne împiedică să începem chiar în acel moment procesul de luare a unei decizii ferme îndreptată în direcţia măririi armoniei proprii şi a sitemelor din care facem parte."
