Ignorarea rezistenţelor
by Radu Lucian Alexandru
"1. În tot ceea ce vrem să facem sau facem, întâmpinăm rezistenţe mai mari sau mai mici (în funcţie de circumstanţe).
2. Indiferent de ceea ce vrem să facem, indiferent cât de nesemnificativă ar fi acţiunea pe care dorim să o întreprindem, în calea ei vor apare negreşit rezistenţe de o natură sau alta.
3. Rezistenţele sunt deci tot ceea ce se opune realizării unui obiectiv pe care îl avem la un moment dat şi e important să conştientizăm că indiferent de obiectiv ele apar negreşit.
4. Deci, a considera că la vreo acţiune sau alta ar trebui să nu întâmpinăm rezistenţe este o aşteptare falsă, este o formă de raţionament greşit.
5. Atitudinea greşită faţă de Rezistenţe constă în a nu le aştepta, în a nu le prevedea, în a nu le lua în considerare în ceea ce facem.
6. Ignorarea Rezistenţelor (neacceptarea lor) este deci o formă de aşteptare falsă şi nu duce decât la prelungirea timpului de depăşire a acestor rezistenţe.
7. Schimbarea cu care se confruntă neîncetat sistemele duce la deranjarea armoniei acestor sisteme (deranjare semnalată de semnalele de alarmă – în cazul psihicului de semnale de suferinţă psihică).
8. Pentru refacerea acestor armonii e necesară întotdeauna o acţiune specifică, dar în calea acestei acţiuni se vor opune întotdeauna tot felul de rezistenţe ridicate de elemente şi sisteme perturbatoare (care deranjează armonia).
9. Dacă aceste rezistenţe nu sunt luate în considerare ca atare - ca nişte lucruri naturale, care apar întotdeauna şi care au apărut şi acum - şi astfel analizate cu seninătate şi eliminate rând pe rând, atunci timpul de eliminare a acestor rezistenţe creşte, crescând astfel şi durata de refacere a armoniei şi durata de menţinere a semnalului de alarmă (al suferinţei), deoarece acesta dispare doar atunci când armonia e refăcută şi rezistenţele ridicate de elementele perturbatoare în calea menţinerii armoniei sistemului sunt depăşite.
10. Dacă atunci când apar aceste rezistenţe ne lăsăm cuprinşi de o stare de revoltă împotriva lor (de exemplu specifică mâniei sau tristeţii), nu facem nimic pentru a le elimina, ba mai mult, pierdem timpul cu o revoltă inutilă: rezistenţele nu dispar dacă noi suntem mânioşi sau trişti din cauza apariţiei lor, ci doar dacă efectuăm acţiuni specifice precise pentru înlăturarea lor.
11. Iar aceste acţiuni le putem efectua cu mult mai bine dacă evităm să susţinem în noi raţionamente greşite, legate de ignorarea rezistenţelor, specifice de exemplu mâniei sau tristeţii.
12. Revolta, ignorarea rezistenţelor, nu duce decât la prelungirea suferinţei, la prelungirea timpului de adaptare la schimbarea care a afectat armonia sistemului propriei fiinţe sau a celor înconjurătoare ei.
13. Această prelungire a timpului de reacţie la acţiunea elementelor perturbatoare le permite acestora să facă distrugeri din ce în ce mai mari: pe ele nu le deranjează când ne revoltăm împotriva lor, ci doar dacă facem ceva acţiuni specifice concrete pentru a le elimina.
14. Cunoscând acestea înţelegem de ce atunci când prelungim timpul de adaptare la rezistenţe, prin ignorarea lor (printr-un fel de refuz al acceptării lor – caracterizat prin fraze de tipul “nu se poate să fie aşa…”, „ar trebui să fie altfel…” – spuse şi susţinute într-un moment în care noi vedem că “e aşa şi nu e altfel”), prin revolta inutilă împotriva lor, primim semnalul de suferinţă psihică în forme specifice (mâniei, fricii, tristeţii, depresiei etc.) de la instituţia supraconştientului.
15. Suntem astfel informaţi că în acel moment sunt în psihicul nostru raţionamente greşite (aşteptări false de natura celor de ignorare a rezistenţelor), care lăsate să se manifeste în continuare nu fac decât să prelungească o dizarmonie prezentă a sistemului.
16. Se impune deci să le înlăturăm cât mai grabnic (prin a înţelege de ce sunt greşite) şi astfel să refacem armonia sistemului fiinţei noastre, prin susţinerea în sistemul psihic a unor raţionamente corecte.
17. Suferinţa apare deci în acest context atunci când nu ne adaptăm optim şi rapid la schimbarea ce s-a produs datorită unor raţionamente greşite legate de schimbare sau de acţiunea menită a reface echilibrul sistemului."
