Forma generală a aşteptărilor false
by Radu Lucian Alexandru
"1. Acum după ce am prezentat câteva din formele de manifestare a aşteptărilor false (şi am văzut că ele sunt adevăratele rădăcini ale raţionamentelor greşite), putem încerca să identificăm chiar o formulă generală de exprimare a lor, care apoi se poate aplica diferitelor situaţii specifice.
2. Se va remarca în primul rând în cadrul acestei formule generale prezenţa lui “ar trebui” (respectiv “nu ar trebui”), folosit cu valoare de imperativ categoric, adică în sensul de “aşa trebuie să fie şi nu se poate să fie altfel”.
3. De exemplu: „Ar trebui ca oamenii să fie buni!”, „Ar trebui ca orice om (toţi oamenii) să fie bun (i)!” etc.
4. Aşteptarea falsă în aceste cazuri este de forma unei etichetări sau radicalizări, căci e evident că oamenii sunt unii buni, alţii răi şi chiar acelaşi om este uneori bun alteori rău.
5. Se remarcă apoi prezenţa lui “întotdeauna” sau a lui “niciodată” specifică radicalizării.
6. Ar putea fi deci formulată o formă generală a aşteptărilor false cum ar fi următoarea:
- Ar trebui ca X fenomen (obiect, realitate, stare, etc.)
(- sau ca toate (toţi, fiecare, oricine) / niciuna (niciunul, nici o, nimeni) dintre fenomenele Y)
- să fie (să facă, să se facă, să vrea, să meargă, să acţioneze să vorbească, să se comporte etc.)
- întotdeauna / niciodată într-un fel anume (în felul următor, astfel, aşa etc.).
7. După cum vom vedea în urma studiilor de caz pe care le vom aborda, această formă generală este rădăcina oricărui raţionament greşit.
8. Cunoaşterea şi reţinerea ei ne va ajuta să identificăm mult mai repede şi mai prompt deformările de raţionament specifice orgoliului, mâniei, tristeţii, lenii, lăcomiei, desfrâului, non-idealurilor, credinţelor dogmatice ş.a.m.d."
