Tristeţea şi bucuria
by Radu Lucian Alexandru
"1. Suferinţa psihică specifică stării de tristeţe se poate manifesta sub forma dezamăgirii, posomorârii, pesimismului, întristării, depresiei, exasperării etc.
2. Toate acestea sunt forme specifice de suferinţă psihică, fiind caracterizate de agitaţie, nelinişte, indispoziţie, stare de rău etc. şi ne indică negreşit că exact în acele momente când le simţim, în psihicul nostru se manifestă mai mult sau mai puţin puternic raţionamente greşite specifice tristeţii.
3. Astfel tristeţea este generată de aşteptări false specifice.
4. Putem fi trişti doar dacă nu cunoaştem realitatea, dacă nu o privim şi nu o înţelegem aşa cum e ea, dacă ne aşteptăm să se întâmple lucruri care nu trebuie să se întâmple (imposibile) şi refuzăm să acceptăm realitatea aşa cum e ea (deşi mai devreme sau mai târziu probabil vom fi forţaţi să o facem).
5. Ne părăseşte iubitul sau iubita, pierdem un lucru la care ţinem, nu ne ascultă copiii... şi apoi imediat devenim trişti, simţim o senzaţie de nelinişte, de stres, de posomorâre, de delăsare, moliciune, depresie etc.
6. De ce simţim acestă stare?
Deoarece după cum am menţionat, această senzaţie, acest semnal de suferinţă psihică apare pentru că exact în acele momente nu gândim corect, nu privim realitatea aşa cum e - ne aşteptăm să se realizeze lucruri care nu se vor realiza niciodată pentru că nu sunt în ordinea naturii.
7. Ne aşteptăm ca o fiinţă, sau un lucru să fie permanent cu noi dar aşa ceva nu se poate.
8. Ceea ce caracterizează acest univers manifestat nu este FIXITATEA, permanenţa ci, dimpotrivă, SCHIMBAREA.
9. Din diferite cauze dependente sau independente de ea sau de noi, acea fiinţă sau acel lucru, la un moment dat, mai devreme sau mai târziu (dar va fi negreşit mai devreme sau mai târziu) va pleca de lângă noi sau noi de lângă ea (el).
10. Realitatea s-a schimbat: este cazul ca şi noi să constatăm acest lucru ca atare şi să ne adaptăm ei, cât mai repede şi cît mai bine.
11. Iar tristeţea nu-şi are deloc loc aici - ea este doar o atenţionare a psihicului nostru că ÎNTÂRZIEM să ne adaptăm realităţii care s-a schimbat şi astfel ne punem în pericol armonia fizico-psihică, pentru că nu mai reacţionăm în mod normal stimulilor prezenţi (datorită dezorganizării generate în psihicul nostru de raţionamentele greşite specifice tristeţii).
12. Această gândire greşită aceste aşteptări false, generatoare de tristeţe, e necesar deci să fie identificate şi corectate de îndată ce apar pentru a reface imediat armonia sistemului fizico - psihic (permiţându-i astfel acestuia adaptarea optimă la noile condiţii de mediu).
13. Tristeţea e generată de obicei de trăirea în trecut (de regrete) sau de trăirea în viitor (de speranţe deşarte).
14. Virtutea opusă tristeţii, este deci trăirea în prezent, înţelegerea şi adaptarea optimă la armonia acestuia, ceea ce negreşit va genera în noi o senzaţie de bucurie, de mulţumire, de fericire.
15. Regretul aparţine spectrului gândirii greşite deoarece pentru ceea ce am greşit în trecut nu trebuie “să ne pară rău” ci dimpotrivă, trebuie să ne pară bine că acum avem posibilitatea de a conştientiza, înţelege şi corecta ceea ce am greşit.
16. Dacă avem o maşină care s-a stricat, sau o prietenie care s-a destrămat, atitudinea corectă nu este de a ne părea rău că s-a stricat (respectiv, s-a destrămat) pentru că cu părerea de rău nu rezolvăm nimic.
17. E necesar în astfel de circumstanţe să privim obiectiv situaţia, să înţelegem din ce cauză s-a stricat (s-a destrămat) şi să încercăm să reparăm, iar dacă nu se poate, să încercăm ca pe viitor (pe cât posibil) să nu mai repetăm greşeala care a dus la distrugere, dacă aceasta ţine de noi.
18. Ceea ce a trecut e TRECUT.
19. Trecutul trebuie lăsat în urmă dacă vrem să trăim în prezent şi să ne simţim liniştiţi şi fericiţi.
20. Doar trăind în prezent ne putem adapta optim la acesta şi astfel, păstrând armonia, să trăim fericiţi ca răsplată.
21. Speranţele neîntemeiate (deşarte) intră în categoria raţionamentelor greşite deoarece deasemena şi ele ne distrag atenţia de la prezent (unde conştiinţa proprie ar fi util să stea cât mai mult pentru ca noi să putem realiza integrarea optimă în cea ce este acum şi aici).
22. Trăind mental într-un viitor himeric, fără nici o corelaţie serioasă cu linia timpului care pleacă din prezentul nostru actual, nu ne putem adapta optim mersului pe această linie (spre a ne putea realiza astfel cu maximă plenitudine propriul destin).
23. Prezentul e singurul care există (acum şi atunci) şi de care ne putem bucura cu adevărat (acum şi atunci).
24. Speranţa himerică şi regretul ne lasă cu o mare amărăciune în suflet (cu o suferinţă adâncă interioară) pentru că în acele momente nu gândim corect, nu gândim de o manieră capabilă să realizeze armonia maximă a sistemului nostru interior şi exterior.
25. Trăirea în prezent nu înseamnă însă să nu avem planuri, proiecte, direcţii de urmat, ba chiar dimpotrivă - atâta doar că acestea nu trebuie să fie fantasmagorice, himerice lipsite total de suport, de punct de pornire ferm stabilit în momentul prezent.
26. De aceea, un plan de acţiune coerent (o speranţă bine întemeiată) porneşte de la momentul prezent şi cunoaşte fiecare fază ce trebuie să o parcurgem din acest moment până la atingerea obiectivului.
27. O speranţă himerică nu are susţinere în prezent, e un vis, o himeră, o iluzie fără suport, e o gândire care ne face să ignorăm realitatea prezentului aşa cum e ea şi astfel atunci când suntem puşi în faţa ei, constatăm că suntem incapabili de adaptare.
28. E cazul deci ca pe cât posibil să trăim doar în prezent şi să lăsăm aşteptările false, speranţele himerice şi regretele deoparte pentru a ne putea astfel integra optim în armonia realităţii prezente şi a simţi astfel în noi liniştea, pacea, fericirea."
