Sinceritatea şi desfrâul
by Radu Lucian Alexandru
"1. Desfrâul, cum ne spune şi numele, desemnează acţiuni fără frâu, neînfrânate, necumpătate.
2. După cum am văzut, toate acestea sunt caracteristice şi acţiunilor pornite din lăcomie, deci e evident că raţionamentele greşite pe care le vom studia ca manifestări ale desfrâului în marea lor parte sunt specifice şi lăcomiei.
3. Particularitatea raţionamentelor greşite pe care le vom studia în continuare şi pe care le-am grupat sub denumirea comună de „desfrâu” este aceea că ele se formează în legătură cu două aspecte foarte precise: armonia familială (/socială) şi actul sexual.
4. În legătură cu aceste două aspecte se pot manifesta de exemplu următoarele non-idealuri:
4.1- Nesinceritatea (minciuna) – pentru ca un sistem (social, familial etc.) să funcţioneze optim şi astfel să-şi întărească şi să-şi dezvolte propria armonie e necesar ca între elementele sale să existe o bună comunicare, este necesar ca semnalele pe care le transmit elementele sistemului unele spre celelalte (în vederea coordonării acţiunilor comune şi particulare) să nu fie semnale false (minciuni).
4.1.1 Dacă acest lucru se întâmplă, este pusă în pericol armonia sistemului şi de aceea de fiecare dată când minţim (pe noi sau pe ceilalţi) supraconştientul ne transmite semnale de suferinţă psihică specifice (agitaţii, nelinişti etc. provocate de „teama de a nu fi prinşi cu minciuna”), semnale care indică prezenţa în psihicul propriu a unor raţionamente greşite, caracterizate prin aşteptări false de genul:
4.1.1.1- „Ar trebui ca întotdeauna comunicarea să fie la fel de eficientă, chiar dacă cei care comunică se mint reciproc (îşi transmit semnale false despre starea sistemului)”;
4.1.1.2- „Ar trebui ca eu să pot transmite întotdeauna semnale false celorlalţi, fără ca aceştia să sesizeze vreodată acest lucru”;
4.1.1.3- „Ar trebui ca ceilalţi, chiar dacă au sesizat că cel puţin de câteva ori le-am transmis mesaje false despre starea sistemului, să aibă întotdeauna la fel de multă încredere în mine în continuare.”
4.1.2 Ştiţi cum se zice: „minciuna are picioare scurte” - cei care mint, mai devreme sau mai târziu sunt prinşi cu minciuna şi atunci suferă consecinţele de rigoare - de obicei sunt izolaţi de grup, nu se mai pune nici un fel de bază pe spusele lor, etc. – lucruri nu lipsite de importanţă pentru armonia lor!
4.1.3 A se vedea în acest sens acea povestire cu băiatul care pus paznic la oi îşi alertează de două ori vecinii cum că ar fi venit lupii (deşi aceştia nu veniseră): în aceeaşi noapte însă lupii chiar au venit, dar strigătele lui disperate nu au mai fost luate în considerare de vecini, care au considerat că sunt păcăliţi din nou.
4.1.4 Rezultatul acestei acţiuni de transmitere de masaje false a fost că băiatul a fost ucis de lupi şi turma prădată.
4.1.5 Deci minciuna în familie şi în societate, minciuna între parteneri (soţi) – ca formă de manifestare a desfrâului – nu poate să ducă decât la distrugerea armoniei acelei familii (/societăţi) mai devreme sau mai târziu (şi acest lucru ni-l semnalizează supraconştientul, prin semnalele de suferinţă psihică specifice care apar în psihic atunci când minţim), cu consecinţe mai mari sau mai mici şi asupra armoniei proprii.
4.2- Atitudinile individualiste - ne aşteptăm de exemplu ca nouă să ne meargă bine, chiar dacă celorlalţi membrii ai familiei (/societăţii) le merge rău (datorită minciunilor noastre, sau datorită violenţei noastre etc.).
4.2.1 Atenţie însă: mai devreme sau mai târziu, sub o formă sau alta, acţiunile noastre distructive se întorc împotriva noastră.
4.2.2 Acesta este şi cazul violenţei în familie (/societate), care nu poate decât să distrugă armonia acesteia, violenţă care este cauzată de orgolii şi mânii scăpate de sub control şi care în cele din urmă, mai devreme sau mai târziu, sub o formă sau alta, se întoarce împotriva agresorului.
4.3- Indiferenţa şi iresponsabilitatea faţă de bunul mers al sistemului social din care facem parte.
4.3.1 În contextul sistemului social actual, familia (/comunitatea familială), ca „celulă de bază a societăţii” are rolul ei bine precizat – de aceea este util a întări armonia acestei „celule”.
4.3.2 În acest sens susţinerea în psihicul nostru a unor raţionamente greşite specifice:
4.3.2.1- nesincerităţii;
4.3.2.2- orgoliului şi mâniei (care duc la violenţă familială/ socială);
4.3.2.3- unor atitudini care duc la o comunicare defectuoasă (prea puţină sau superficială), provocând astfel dezechilibre pe plan emoţional;
4.3.2.4- susţinerii unor acţiuni specifice, care (cel puţin în cadrul tipului de organizare actuală a societăţii) prin natura lor nu permit întemeierea şi funcţionarea armonioasă a unei familii armonios-procreatoare din punct de vedere al reproducerii şi dezvoltării echilibrate a speciei şi îl expun deasemenea pe susţinătorul lor pericolului infectării cu boli grave cu transmitere sexuală.
4.3.2.4.1 Astfel de acţiuni sunt cele specifice printre altele prostituţiei, homosexualităţii şi lesbianismul, vieţii sexuale dezorganizate (cu mai mulţi parteneri în acelaşi timp sau cu diferiţi parteneri la intervale scurte de timp (ore, zile, săptămâni) etc.
4.3.2.4.2 Aceste acţiuni conduc la apariţia unor stări de suferinţă psihică specifice, care ne atenţionează că avem dizarmonii la nivelul emoţional – comunicativ – perceptiv şi la nivelul integrării sociale şi de asemenea că punem în pericol armonia sistemului social din care facem parte şi astfel implicit şi armonia proprie.
4.3.2.4.3 Căsătoria ca instituţie socială specifică societăţii actuale are ca scop realizarea unor condiţii optime pentru naşterea şi creşterea urmaşilor (de multe ori de atmosfera din familie depinzând capacitatea de armonizare a acestora).
4.3.2.4.4 Membrii unei familii îşi oferă grijă şi protecţie reciprocă şi ajutor la nevoie – de aceea rolul acestor două instituţii (al căsătoriei şi al familiei) nu trebuie neglijat când vorbim de armonizarea unui sistem social."
