Ce este un raţionament greşit?
by Radu Lucian Alexandru
"1. Un raţionament este greşit în momentul când nu reflectă realitatea aşa cum e ea în acel moment (nu este o percepţie clară a realităţii).
2. Raţionamentele (atitudinile mentale) sunt urmate întotdeauna de acţiuni: anumite raţionamente – atitudini generează anumite acţiuni şi nu altele.
3. Acele raţionamente care generează acţiuni îndreptate spre refacerea, menţinerea, respectiv dezvoltarea armoniei Sistemului Sistemelor (cu diferitele sale componente: Sistemul Social, Sistemul Natural, Sistemul fiinţelor umane, Sistemele altor fiinţe, etc.) le vom numi raţionamente corecte.
4. Acele raţionamente care generează acţiuni îndreptate spre distrugerea armoniei le vom numi raţionamente greşite.
5. Acestea sunt acele raţionamente care îndeamnă la încălcarea acelor legi de organizare a diferitelor sisteme care sunt imuabile.
6. De exemplu, omul face parte dintr-un sistem social în care trebuie să se integreze ca element şi în cadrul căruia trebuie să conlucreze cu celelalte elemente pentru a menţine armonia şi existenţa sistemului social şi astfel implicit a sistemului propriu.
7. Acele raţionamente care duc la acţiuni care încearcă să întrerupă această conlucrare (astfel punând în pericol existenţa şi armonia sistemului social şi a celui propriu) sunt raţionamente greşite, rele din punct de vedere a acestor sisteme (duc la distrugerea lor).
8. Astfel de raţionamente sunt de exemplu cum am mai spus cele specifice orgoliului, mâniei, fricii, tristeţii, lenii, lăcomiei, desfrâului respectiv diferitelor credinţe dogmatice, fanatismelor etc. (toate acestea într-un fel sau altul duc, dacă sunt puse în practică, la distrugerea mai mare sau mai mică a sistemelor pomenite mai sus).
9. Este evident că aceste raţionamente sunt semnalate, cu semnalul suferinţei psihice, de către Supraconştient la fel de prompt cum e semnalată începerea unei distrugeri fizice a trupului de către semnalul durerii fizice.
10. E clar că această instituţie a Supraconştientului există şi transmite semnale conştientului în funcţie de raţionamentele greşite sau corecte (definite în modul arătat mai sus) pe care acesta le susţine şi le lasă să se manifeste în psihic.
11. E clar astfel că întotdeauna anumitor raţionamente sunt asimilate anumite semnale şi nu altele: de exemplu întotdeauna mâniei îi va fi asimilată o stare specifică de suferinţă psihică şi toată lumea ştie că nu poţi să susţii în psihic raţionamente specifice mâniei şi în acelaşi timp să ai o stare de relaxare, de linişte şi pace totală.
12. Deci apariţia stării de suferinţă specifică mâniei atunci când susţinem în psihic raţionamente greşite specifice mâniei e o lege psihică implacabilă.
13. Şi la fel e şi cu celelalte: orgoliu, frică,... credinţe dogmatice, etc.
14. Ne apare deci cu maximă evidenţă faptul că există în psihicul uman o instituţie psihică specifică care are rolul de a lega/ asocia anumite raţionamente cu o anumită stare emoţională şi nu cu o alta (de a asocia fiecare tip de raţionament cu un anumit semnal psihic şi nu cu un altul (în speţă cu o stare de suferinţă sau fericire, respectiv de armonie specifică).
15. Am numit convenţional această instituţie Supraconştient sau „Vocea Conştiinţei”.
16. Numele nu e important, important e doar să conştientizăm existenţa acestei instituţii, existenţa acestei legi care leagă implacabil anumite raţionamente specifice de anumite stări specifice şi nu de altele.
17. Se mai sesizează un lucru care e iarăşi evident: întotdeauna când apare starea specifică de suferinţă psihică aceasta este ca o prefigurare a suferinţei fizice sau sociale, deoarece întotdeauna ea ne semnalizează un raţionament care dacă este pus în practică duce la distrugerea armoniei proprii şi înconjurătoare.
18. Aşa cum probabil asimilarea senzaţiei de durere cu acele acţiuni care duc la distrugerea corpului fizic s-a făcut pe parcursul dezvoltării şi evoluţiei speciei umane (acum fiind o caracteristică a speciei cu care ne naştem), tot la fel, asimilarea anumitor tipuri de raţionamente cu anumite acţiuni specifice care duc la distrugerea fizicului în cele din urmă s-a făcut probabil tot pe parcursul evoluţiei speciei, în acest moment această asimilare fiind un dat cu care ne naştem.
19. Deci această capacitate de previzionare a unei instituţii a psihicului (pe care am numit-o convenţional Supraconştient) în ceea ce priveşte “roadele” (durere sau plăcere fizică) diferitelor tipuri de raţionamente este rodul evoluţiei psihice a speciei umane (prin procese specifice de selecţie naturală psihică).
20. Oricum, cert este că ea există şi noi ne putem folosi în mod conştient de ea, dacă suntem atenţi la semnalele pe care ni le trimite (mai ales la cele de suferinţă psihică) şi astfel să ne corectăm din timp raţionamentele,
20.1 astfel încât să nu ajungem să le punem în practică şi abia apoi să constatăm că duc de fapt doar la distrugerea armoniei şi existenţei (parţiale sau totale) a propriului sistem al fiinţei şi a celorlalte sisteme cu care acesta este în contact.
21. Acest lucru l-au constatat toţi ceilalţi oameni care au susţinut înaintea noastră (de-a lungul întregii istorii a speciei umane) în ei raţionamente greşite similare sau identice cu cele pe care noi le susţinem
21.1- memoria speciei ne poate atenţiona astfel dinainte prin transmiterea semnalului specific de suferinţă psihică.
22. Depinde doar de noi dacă luăm în considerare acest semnal pentru a ne armoniza de o manieră superioară (ceea ce probabil dorim cu toţii) sau repetăm iarăşi şi iarăşi greşelile înaintaşilor şi propriile noastre greşeli.
23. Şi zic şi propriile greşeli deoarece Supraconştientul şi-a făcut întotdeauna datoria şi de fiecare dată când am lăsat să se manifeste în noi de exemplu sentimentul specific mâniei (sau fricii, sau tristeţii, sau credinţei dogmatice etc.) el ne-a atenţionat prin transmiterea semnalului de suferinţă specifică!
24. Dar noi ne-am încăpăţânat în a nu-l lua în considerare (din motive legate în principiu de “cultura socială” – din dorinţa de a nu fi “altfel” decât ceilalţi – din instinct de turmă etc.), chiar dacă am constatat că lăsându-le pe acelea să se manifeste ne-am făcut numai rău, distrugând armonia diferitelor sisteme din care facem parte şi a propriului sistem.
25. E momentul să renunţăm la instinctul de turmă şi să nu mai facem acţiuni doar din spirit de imitare (din tendinţa de a fi la fel ca ceilalţi), indiferent dacă acestea ne produc sau nu un rău (ne distrug armonia) şi ascultând de semnalele Supraconştientului să purcedem la o analiză atentă a raţionamentelor greşite pe care le suţinem în propriul psihic, spre a le corecta, înainte de a se manifesta în acţiuni distructive ale Armoniei Întregului.
26. E momentul deci să începem cu seriozitate să punem în practică cheile şi metodele specifice procesului de Armonizare Psihică (ca formă foarte importantă de manifestare a Eticii Armoniei în propria viaţă) şi să începem astfel să ne corectăm toate raţionamentele greşite din psihic (şi să le menţinem şi dezvoltăm pe cele corecte) pentru a ne mări astfel armonia şi fericirea proprie."
